încocleți (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)încoclețí, pers. 3 sg.
încoclețéște, vb. IV refl. (reg.) a se porni, a începe, a se încinge, a se stârni.
încocleți (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎNCOCLEȚÍ vb. IV.
v. încocleța.încocleți (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încoclețí v. a se încinge:
mi se încocleți o luptă ISP. [V.
cocleț: metaforă luată din tehnica țesutului și analogă cu sinonimul
încăierà].