înciocăla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil
în + ciocălău.înciocăla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înciocălá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
înciocăleáză