închizătoare (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))închizătoáre s. f., pl.
închizătoare / închizătoriînchizătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)închizătoáre f., pl.
orĭ. Lucru care servește la închidere, cum e
ușa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarțele uneĭ cărțĭ scorțite, un capac ș. a.închizătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÎNCHIZĂTOÁRE, închizători, s. f. 2. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [
Pl. și: (
2)
închizătoare] –
Închide +
suf. -ător.închizătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)închizătoáre (dispozitiv de închidere)
s. f.,
g.-d. art. închizătórii; pl. închizătóri