închisoare - explicat in DEX

închisoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCHISOÁRE, închisori, s. f. 1. Clădire, loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv; temniță, pușcărie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele). 2. Faptul de a sta închis; ședere în temniță. – Închis² + suf. -oare.

închisoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ÎNCHISOARE adăpost, arcan, bască, batacă, bodârlău, bordei, bortă, bulău, Bumbata, calea putreziciunii, casa fără geam, Chiajna, ciubăr, colegiu, colivie, curte de aer, deal, dubă, fereală, fermă de stat, gherlă, gros, hândeali, hârdău, hrubă, incubator, întreprindere, labirint, macarenco, marmezan, mititica, ospiciu, ostrov, pandaimos, pârnaie, pension, popreală, prinsoare, pripache, priponache, priponescu, Priponex SRL, răcoare, rece, reveneală, salamet, salată, salon, Sing-Sing, Sovata, specială, tabără, tarom, țuhal, țuhaus, zbârnă, zdup.

închisoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
închisoáre f., pl. orĭ. Arest, gros, temniță, penitenciar, pușcărie.

închisoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
închisoáre s. f., g.-d. art. închisórii; pl. închisóri

închisoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
închisoare f. 1. loc de închis pe cei vinovați: gros, pușcărie, temniță; 2. pl. cotețe închise din toate părțile în cari se păstrează peștele prins până ce se vinde.