închiria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I.
Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [
Pr.:
-ri-a] – Din [a da sau a lua]
în chirie.închiria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)închiriá (a ~) (-ri-a) vb.,
ind. prez. 3
închiriáză, 1
pl. închiriém (-ri-em); conj. prez. 3
să închiriéze; ger. închiriínd (-ri-ind)închirià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.