închirci(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCHIRCÍ,închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
închirci(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) închircí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 săînchirceáscă