închinga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHINGÁ, închíng, vb. I.
1. Tranz. A strânge chingile șeii pe cal, a pune chinga, a lega cu chinga. ♦ A lega, a fixa șaua, tarnița etc.
2. Refl. A se lega, a se strânge cu o cingătoare; a se încinge
2. –
În + chingă.închinga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)închingá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. închíng