încheietoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÎNCHEIETOÁRE, încheietori, s. f. 2. Cheotoare (la îmbrăcăminte).
3. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (
Sideritis montana). ♦ (
Bot.;
reg.) Vulturică. –
Încheia +
suf. -tor.încheietoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încheietoáre s. f.,
g.-d. art. încheietórii; pl. încheietóri