închegătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (
concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. –
Închega +
suf. -ătură.închegătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)închegătúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri