încețoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3
încețoșează, vb. I.
Refl. A se lăsa ceață. ♦
Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. –
În + cețos.încețoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încețoșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încețoșeáză; conj. prez. 3
să încețoșéze; ger. încețoșấnd