încetini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV.
Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli:
p. ext. a întârzia. a amâna. – Din
încet (după
încetinel).
încetini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încetiní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încetinésc, imperf. 3
sg. încetineá; conj. prez. 3
să încetineáscă