încetineală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCETINEÁLĂ, încetineli, s. f. Lipsă de iuțeală, de vioiciune în acțiuni, în mișcări, în gândire etc. –
Încetini +
suf. -eală.încetineală (Dicționaru limbii românești, 1939)încetineálă f., pl.
elĭ. Calitatea saŭ defectu de a lucra încet.
încetineală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încetineálă s. f.,
g.-d. art. încetinélii; pl. încetinéli