înceta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCETÁ, încetez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊
Expr. A înceta din viață = a muri. [
Prez. ind. și: (
reg.)
încét] –
Lat. *
quetare (=
quietare).
înceta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înceteázăîncetà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încetà v.
1. a nu mai continua;
2. a se sfârși:
a încetat din vieață.