încai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÁI adv. (
Reg.) Cel puțin, măcar, barem. –
În + cai (
pl. înv. al lui
cale).
încai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încái (
reg.)
adv.încai (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încai (încailea) adv, cel puțin:
dă-mi încai banii. [Origină necunoscută].
încaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)încáĭ, încáĭlea, încálea și
încáltea (
ea dift.) adv. (d.
încă, ca
cîndaĭ și
cîndailea d.
cînd).
Fam. Cel puțin, barim, măcar:
mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m´am dus degeaba. – Forma
încaĭlea în
vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129)
încăléte.