încasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCASÁ, încasez, vb. I.
Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦
Fig. (
Fam.) A primi lovituri. – Din
it. incassare.încasa (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCASÁ vb. I. tr. A primi o sumă de bani; (
p. ext.) a primi contravaloarea în bani a unei polițe, a unei cambii etc. ♦ (
Fig.) A primi o lovitură etc. [< fr.
encaisser].
încasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCASÁ vb. tr. 1. a primi o sumă de bani; a primi contravaloarea în bani a unei polițe, cambii etc. 2. (fig.) a primi lovituri, bătaie. (< it.
incassare)
încasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încasá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încaseáză