împăuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I.
Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [
Pr.:
-pă-u-] –
În + păun (după
fr. pavaner).
împăuna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli
împăuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se împăuneáză