împărțeală - explicat in DEX

împărțeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

împărțeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
împărțeală, împărțeli s. f. dojană severă.

împărțeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
împărțeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană.

împărțeală (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎMPĂRȚEÁLĂ (‹ împărți) s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare.

împărțeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli

împărțeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împărțeală f. rezultat al împărțirii și lucrul de împărțit.