împărăție - explicat in DEX

împărăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie.

împărăție (Dicționaru limbii românești, 1939)
împărățíe f. Imperiŭ. Sediu imperiuluĭ.

împărăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile

împărăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împărăție f. 1. domnie; 2. imperiu; 3. od. înalta Poartă: capul său să-l ducă la împărăție POP.