împărtăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. (
Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji.
2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu...
3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦
Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din...
4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. –
În + părtaș.împărtăși (Dicționar de argou al limbii române, 2007)împărtăși, împărtășesc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.
împărtăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împărtășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împărtășésc, imperf. 3
sg. împărtășeá; conj. prez. 3
să împărtășeáscăîmpărtășì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împărtășì v.
1. a face parte cuiva:
nestematele odoare cu care îl împărtășise soarta OD.;
2. a comunica;
3. a lua parte, a participa;
4. a da, a lua sfânta grijanie. [V.
părtaș].