împăpuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV.
Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. –
În + papură.împăpuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împăpurí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împăpurésc, imperf. 3
sg. împăpureá; conj. prez. 3
să împăpureáscă