împăinjini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂINJINÍ vb. IV.
v. împăienjeni.împăinjinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].