împuțina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I.
Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊
Expr. A i se împuțina cuiva inima sau
a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. –
În + puțin.împuțina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împuținá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
împuțineázăîmpuținà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.