împușcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă.
2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. –
Împușca +
suf. -ătură.împușcătură (Dicționaru limbii românești, 1939)împușcătúră f., pl.
ĭ. Pocnitură de pușcă:
se auzeaŭ împușcăturile. Distanță cît bate o pușcă:
treĭ împușcăturĭ eraŭ pînă la mal. – Și
pușcătúră (nord).
împușcătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împușcătúră s. f.,
g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúriîmpușcătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împușcătură f. lovitură de pușcă.