împroșca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I.
Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea
fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦
Spec. (
Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect.
2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. –
Cf. bg. prăskam, scr. prskati.împroșca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împroșcá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. împróșc, 2
sg. împróști, 3
împroáșcă; conj. prez. 3
să împroáșteîmproșcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împroșcà v.
1. a da cu proașca;
2. a asvârli cu pietre; cu proiectile:
împroșca palatul cu două tunuri BĂLC.;
3. a stropi cu apă sau noroiu;
4. fig. a ocărî. [Bulg. PHOČKATI].