împrietenì - explicat in DEX

împrieteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten.

împrieteni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă

împrietenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împrietenì v. a (se) face prieten.