împreuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦
Tranz. (Rar) A întruni, a cumula.
2. Refl. recipr. și
tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [
Pr.:
-pre-u-. Prez. ind. și: (
reg.)
împreún] – Din
împreună.împreuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb.,
ind. prez. 3
împreuneázăîmpreuna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din
în-pre-un].