împrejuraș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (
Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din
împrejur +
suf. -aș.împrejuraș (Dicționaru limbii românești, 1939)împrejuráș, -ă adj.
Vechĭ. Care e pin [!] prejur (asistent, spectator), vecin. – Și
prejuraș.