împrejmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [
Pr.:
-mu-i-] –
Împrejmui +
suf. -tor.împrejmuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împrejmuitór (-mu-i-) adj. m.,
pl. împrejmuitóri; f. sg. și
pl. împrejmuitoáre