împotrivi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV.
Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din
împotrivă.împotrivi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se împotrivéște, imperf. 3
sg. se împotriveá; conj. prez. 3
să se împotriveáscăîmpotrivì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împotrivì v. a se pune împotrivă.