împotriveală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de
a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. –
Împotrivi +
suf. -eală.împotriveală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împotriveálă (-po-tri-) s. f.,
g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli