împosesui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din
în- +
posesie.împosesuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împosesuì v. Mold. a pune în posesie, a arenda o moșie:
am împosesuit moșia boierului AL.