împletitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (
Concr.) Produs obținut prin împletire. –
Împleti +
suf. -tură.împletitură (Dicționaru limbii românești, 1939)împletitúră f., pl.
ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ
pletitură. – Barbarizmu fr.
tricoŭ orĭ
tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
împletitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împletitúră s. f.,
g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúriîmpletitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împletitură f. rezultatul împletirii:
1. păr împletit;
2. înfășurare de fire:
împletituri de bumbac, de mătase, de lemn.