împletici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV.
Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦
P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦
Tranz. și
refl. A (se) încolăci. [
Var.: (
reg.)
împletecí vb. IV] –
Et. nec.împletici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împleticí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. împleticéște, imperf. 3
sg. împleticeá; conj. prez. 3
să împleticeáscă