împleti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV.
1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc.
2. Tranz. A strânge părul în cozi.
3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.;
spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat.
4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina.
5. Intranz. (Rar; în
expr.)
A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa.
6. Tranz. Fig. (
Înv.) A unelti, a urzi. –
În +
pleată (
pl. plete).
împleti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)împletí (împletésc, împletít), vb. –
1. A strînge părul în cozi. –
2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. –
3. A face împletituri. –
4. A tricota. –
5. A urzi, a plănui, a unelti. –
Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR),
cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și
pleată. –
Der. împletitor, s. m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri);
împletitoare, s. f. (stativ pentru împletit rogojini);
împletitură, s. f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat);
despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură);
împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca;
refl., a se încurca, a se încîlci;
refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu
suf. -
ci ca
îngăimăci față de
îngăima, sau prin încrucișare cu
încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui
încolăci, cu
împletici (după Pușcariu,
Dacor., III, 677 și DAR, de la un
lat. *
implectĭcāre, în loc de
implectĕre, a cărui
der. pare puțin probabilă);
împleticeală, s. f. (acțiunea de a se împletici);
împletecitură, s. f. (
înv., încurcătură).
împleti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împletí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împletésc, imperf. 3
sg. împleteá; conj. prez. 3
să împleteáscăîmpletì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împletì v.
1. a dispune în formă de plete:
a împleti o cosiță albă, a împleti o cunună; 2. a înfășură fire de păr sau de cânepă și a forma un tot:
a împleti o funie; 3. a face ochiuri cu iglița sau undreaua:
a împleti la ciorapi; 4. fig. a se întrețese:
mânia se împletia cu râsul.