împestrița(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMPESTRIȚÁ,împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț.
împestrița(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) împestrițá(a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
împestrițà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) împestrițà v. a (se) face pestriț.