îmbărbăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. –
În + bărbat.îmbărbăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbărbătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îmbărbăteázăîmbărbăta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbărbătá v. a însufla bărbăție, a încuraja:
cu dulci cuvinte o îmbărbătează BOL.