îmbăla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I.
Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă;
spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦
Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). –
În + bale.îmbăla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbălá (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
îmbăleázăîmbălà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbălà v.
1. a umplea de bale (și
fig.);
2. a muia cu scuipat:
a îmbăia tortul CR.;
3. fig. a spune vorbe triviale.