îmbălsămà - explicat in DEX

îmbălsăma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

îmbălsăma (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.

îmbălsăma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză

îmbălsămà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.