îmbutelia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I.
Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [
Pr.:
-li-a] – După
fr. embouteiller.îmbutelia (Dicționar de neologisme, 1986)ÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [Pron.
-li-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
embouteiller].
îmbutelia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎMBUTELIÁ vb. tr. a trage (un lichid) în sticle; a încărca butelii. (după fr.
embouteiller)
îmbutelia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb.,
ind. prez. 3
îmbuteliáză, 1
pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3
să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)