îmburuienat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [
Pr.:
-ru-ie-] –
În + buruiană +
suf. -at.îmburuienat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmburuienát (rar)
adj. m.,
pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte