îmbulzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV.
1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci.
2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦
Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. –
În + bulz.îmbulzi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)îmbulzí, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre„.
îmbulzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbulzí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmbulzésc, imperf. 3
sg. îmbulzeá; conj. prez. 3
să îmbulzeáscăîmbulzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbulzì v.
1. a strânge cu putere;
2. fig. a urmări d’aproape:
ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui:
gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din
bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș].