îmbujora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I.
Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦
Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. –
În + bujor.îmbujora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbujorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îmbujoreáză