îmbucătăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV.
Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între
îmbucăți și
înjumătăți.îmbucătăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbucătățí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmbucătățésc, imperf. 3
sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3
să îmbucătățeáscăîmbucătățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.