îmbucura(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMBUCURÁ,îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura.
îmbucura(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îmbucurá(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
îmbucurà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) îmbucurà v a face bucurie.