îmbrânceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMBRÂNCEÁLĂ,îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală.
îmbrânceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli