îmbodoli(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMBODOLÍ,îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec.
îmbodoli(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îmbodolí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 săîmbodoleáscă