îmboboci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBOBOCÍ, pers. 3
îmbobocește, vb. IV.
Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. –
În + boboc.îmboboci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbobocí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. îmbobocéște, imperf. 3
sg. îmboboceá; conj. prez. 3
să îmboboceáscăîmbobocì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori.