îmblăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV.
Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. –
În + blană.îmblăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmblăní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmblănésc, imperf. 3
sg. îmblăneá; conj. prez. 3
să îmblăneáscăîmblănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmblănì v. a căptuși cu blană.