îmblânzitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. –
Îmblânzi +
suf. -tor.îmblânzitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmblânzitór s. m.,
pl. îmblânzitóriîmblânzitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmblânzitor a. care îmblânzește. ║ m. domesticitor:
îmblânzitor de fiare.