îmbarca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă;
p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din
fr. embarquer.îmbarca (Dicționar de neologisme, 1986)ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (
p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată.
2. tr. A încărca o navă. [P.i.
îmbárc, 3,6
-că. [< fr.
embarquer].
îmbarca (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎMBARCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr.
embarquer)
îmbarca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta.
2. a întemnița.
3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.
îmbarca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbarcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îmbárcăîmbarcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbarcà v.
1. a pune într’o barcă sau o corabie;
2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.